PSALMUL  52
       Pentru sfâr\it: o înv[@[tur[ a lui David 
                        asupra lui Maeleta.
	
1	Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
	Strica@i au devenit \i urâ@i s’au f[cut în f[r[delegi;
	nu-i nimeni care s[ fac[ binele!
	
2	Din cer |i-a aplecat Dumnezeu privirea spre fiii oamenilor
	s[ vad[ dac[ este cineva care’n@elege sau care-L caut[ pe Dumnezeu.
3	To@i s’au ab[tut, împreun[ netrebnici s’au f[cut,
	nu-i nimeni care s[ fac[ binele, nu, nici m[car unul nu esteb!
4	Oare nici unul din cei ce lucreaz[ f[r[delegea nu va ajunge la cunoa\tere?
	Cei ce-l m[nânc[ pe poporul Meu, a\a cum m[nânc[ pâine,
nu L-au chemat pe Dumnezeu.
	
5	Cu fric[ s’au temut acolo unde nu era fric[,
	fiindc[ Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
	ru\ina@i au fost, c[ci Dumnezeu i-a f[cut de nimic.
	
6	Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
	Când Domnul va întoarce robia poporului S[u,
	atunci se va bucura Iacob \i se va veseli Israel.